Monday, March 11, 2013

His name is Robert Paulson


CF dă peste toți dubioșii. Locuri prin care eu nici cu gândul nu ajung, pline de mister, spiritualitate și o profundă înțelegere a lumii.

Cum am mai spus, toți românii se pricep la fotografie și la artă. TOȚI. Nu numai că se pricep, sunt specialiști.

Fotografia, o arta ingaduita doar unora pana nu demult, a devenit din ce in ce mai accesibila inspre zilele noastre. Suntem inconjurati de instantanee luate naturii si oamenilor in diverse ipostaze. Aproape toti avem un aparat de fotografiat sau macar un telefon cu camera si “tragem poze” ori de cate ori simtim nevoia. Si atunci unde mai este arta? Unde mai este unicitatea unei fotografii?

Evident, trebuie arta. ARTA, oh ARTA. Și la baie că trebuie să iasă arta. Uite ce maro deschis e. Ce formă frumoasă, abstract-expresionism. Și ce context. Oh, ARTA.

E fascinant alergatu ăsta după nemurire și în același timp mi se pare un pic trist. SPOILER ALERT: Make the best of it. Nu e nimic după, țeapă. Așa că, rahatul din WC trebuie să fie transcedental vieții, morții, sufletului și uitării bla bla epistemologie bla bla eros bla bla.

De ce nu ai "trage poze" (idiot alert: pune ghilimele că nu are destule cuvinte) pentru tine, mă-ta, prieteni și prietenă? De ce orice căcat trebuie să fie artă, can't we have anything nice fără să o ardem în fâsuri artistice?

Să vezi ce frumos m-am pișat de dimineață. Un galben-muștar care simbolizează florile de primăvară, un jet puternic care simbolizează masculinitate și splash-ul... dar ce splash... arta!

Pana nu de mult nici macar nu mi-am pus astfel de intrebari si nici nu am stat prea des sa analizez in detaliu vreo fotografie. Dar am descoperit fotografiile facute de un prieten si am inceput sa le vad sufletul. Si mi-am dat seama ca am vazut o puzderie de poze la viata mea, dar prea putine cu suflet. E adevarat ca fiecare spune o poveste a momentului in care a fost facuta, ca fiecare reprezinta o amintire draga celor care sunt prinsi in ea sau celor care au facut-o, dar asta nu inseamna ca au suflet. Nu din punctul meu de vedere.

Fotografie Kirlian aș spune, dar nici măcar scam-ul ăla nu vedea suflete, erau doar aure, ce dracu. Deja e sufletism aici.
Poate sunt eu un barbar lipsit de sentimente fine și nu înțeleg. SUFLETUL, ARTA.

Jetul meu de dimineață se ondula discret până să ajungă în apa. Un jet minunat, în care mici reflexii se jucau într-un mic univers care mi-a adus aminte de copilărie. Simțeam că sunt una cu Gaia, jetul mă conecta cu lumea, de la mine la apa din WC, pe țeavă în bazinele subterane unde șade o lume plină de povești, din bazine în apa mării iar din mare în ocean. Sufletul meu... sufletul pământului

Apoi mi-am vazut propriile fotografii facute de altii. Si am comparat. Si am ajuns sa inteleg cum ma vad acei altii pe mine. In unele poze sunt doar redata, in altele am suflet. Surprinzator e ca oameni pe care ii cunosti de-o viata doar te redau si altii pe care abia i-ai cunoscut reusesc sa te puna cu totul intr-o fotografie.

Sunt neatent. Am problema asta de când mă știu. Dacă textul nu prezintă interes, tind să citesc pe diagonală. Așa că, am citit de trei ori "retardată" în loc de redată.

Iar dupa toate astea am inceput sa trag concluzii… Pana la urma o fotografie e o relatie de empatie intre doua suflete – al fotografului si al imaginii ce se vrea a fi surprinsa (fie ea fiinta, obiect sau stare). Uneori un fotograf neexperimentat si nedotat corespunzator poate face o fotografie extraordinara doar pentru ca cele doua suflete s-au intalnit la momentul potrivit. Iar alteori cel mai bun fotograf se chinuie ore in sir sa surprindra ceva si tot nu reuseste.

Mă întreb ce înseamnă fotografie extraordinară pentru autoare. Adică care-i place ei?
Atunci de ce se cacă românii pe ei cu manelele? Unora le plac manelele, foarte mult chiar, ergo, manelele sunt extraordinare.

Jetul meu era parte din mine. Prin el, eram una cu WC-ul. Două suflete, care se înțeleg și se unesc într-un mod în care nu am făcut-o cu alți oameni. Empatie.

Si mi-am dat seama ca pana la urma si subiectul trebuie sa fie dispus sa se lase fotografiat, sa isi expuna sufletul in fata fotografului.

Fotografiile cu suflet tind sa fie descifrate de oameni cu suflet similar celui ce le-a surprins si parca sunt si mai predispuse sa se dezvaluie acestora. Dar pana la urma fiecare vede ce simte intr-o fotografiea. Poate eu vad singuratate, poate altii vad liniste, poate altii nu vad nimic.

Uneori ma gandeam ca cel mai greu e sa fotografiezi oameni, sa le surprinzi interiorul intr-o poza.

E foarte ușor. Ai nevoie de un bisturiu și un blitz că s-ar putea să fie întuneric.


Mi-a atras atenția un comentariu:

“Aproape toti avem un aparat de fotografiat sau macar un telefon cu camera si “tragem poze” ori de cate ori simtim nevoia. Si atunci unde mai este arta? Unde mai este unicitatea unei fotografii?” Cred că îţi pot răspunde eu la întrebări: arta există în orice fotografie, chiar dacă nu toţi privitorii o văd. O fotografie a unui pix să spunem poate însemna o chestie banală pentru unii, spunând că şi ei pot să “pozeze” aşa ceva. În primul rând, nu pot ei să pozeze, pentru că de pozat pozează doar modelul, în cazul nostru pixul. Ei pot doar să fptpgrafieze. Dar acea persoană care a făcut fotografia a pus mult suflet şi aici pot da N motive: a fost primul pix al copilului, a fost pixul primit de la cineva drag, sau poate primul pix cu peniţa nu ştiu de care din viaţa lui. Arta nu trebuie să se vadă într-o fotografie. Arta se simte într-o fotografie. Denisa( Atitudine Slabă )

Gata, ne-am lămurit. Arta e peste tot. Să curgă cu artă. Un jet imens de artă.

Tuesday, February 26, 2013

The artist is present


E mișto când iese câte un film în mainstream despre un artist. Mai află poporul de una alta. Diane Airbus, Frida, Marina Abramovici a mai fost un film cu Picasso. E bine că altfel te încurci în search-uri pe Wikipedia și poate nu dai de ei. Nu știu dacă Teleenciclopedia trecuse de cubism.

O treabă utilă e că filmele prezintă aspectele din viața artistului. Poate fi romanțată și poți fi manipulat prin elementele cinematografice, clar, dar nu au pretenții de filme documentare.

Am văzut și eu The Artist is Present. Nu te lămurește prea mult privitor la performance-urile ei (e bine să aveți o bază înainte să vedeți filmul) dar e interesant modul în care filmul prezintă retrospectiva Marinei din prisma vieții ei personale.

Dacă nu știai cine e și ce a făcut Marina A. ar cam fi cazul. Cum am mai spus, arta nu se termină cu renașterea, deși mulți au rămas cu impresia asta.

Mai sunt mici detalii în film care mi-au atras atenția.

Profesionalismul celor din MoMA. Uimitor să vezi că dacă s-a propus schimbarea unei părți din performance (momentul în care a renunțat la masa care o separa de public) au fost consultați responsabilii cu securitatea și buna desfășurare a ei.
Detaliile care sunt discutate și schimbate până în ultimul moment. Pentru mulți astea ar fi detalii de trecut cu vederea, dar văd că în alte părți problema se pune puțin altfel.
Pregătirile la care se supun alți artiști pentru a ține pasul cu cele trei luni ale performance-urilor. Pregătiri care nu sunt încărcat bateria și formatat cardul.

Orientarea atât spre public cât și spre ea. Suportul celorlalți artiști și suportul venit din viața personală.

În fine, multe chestii. Interesant de văzut. Marina Abramovici frumos de studiat.

Friday, December 28, 2012

Totul 365



Mulți vor începe, puțini vor rezista.

Este o idee excelentă inițiată de Radu Drăgan.

Totul 365

Apocalipsă n-a fost, da poze să fie. Să curgă pozele.

Tuesday, November 27, 2012

Despre pulă



Pe forumurile .ro (de fapt și în alte locuri) e de ajuns să arunci cu o pulă pentru a putea fi eliminat din ceea ce ei numesc comunitate.

E interesant că problema se pune în termeni de moralitate. Nu voi discuta aici prostia din spatele moralității, de care orice societate înapoiată se leagă, dar e foarte interesant modul reducționist în care protagoniștii privesc lucrurile.

În primul rând, nu știu ce e atât de imoral într-o pulă. Sexualități reprimate și fobii date de mama acasă?

Pentru că una a încercat să mă insulte prin afirmații xenofobee (mă comport ca un țigan crescut în șatră/ am învățat asta de la mama piranda), i-am spus să sugă pula (de mai multe ori). Cică e domnișoară și nu se cade, dar eu cred sincer că e doar o pizdă proastă, pentru că o domnișoară/om cu pretenții nu o arde xenofob.

Pizda proastă, se prezintă ca:

"My personal and professional interests are the health and well-being of those who are discriminated for who they are! All people deserve to feel respected, valued and comfortable with their own life."

Tot ea, prin alte locuri e islamofobă, ateistă practicantă și alte căcaturi care să o facă să se simtă un om mai bun pentru că reciclatul celor 30 de sticle de Cola și a dopurilor nu o satisface.

De la unu crescut într-o cutie în care singurul lui contact cu lumea era bătaia zilnică pe care o lua de la trei țigani aș înțelege astfel de comportamente. Dar pe una ca asta aș steriliza-o chimic, în primul rând din cauza ipocriziei și în al doilea pentru că e o pizdă proastă.

Așa că, dragă pizdă proastă, dacă citești aceste rânduri:

SUGI PULA.


Dar pizda proastă are cavalerul în armură, pula proastă care îi sare în ajutor:

mesaj adresat mie, exclusiv.
vladimirchira, pe 26 noiembrie 2012 - 17:53 , a scris:
Sugi și tu P_U_L_A. Puneți de un club.
Sugi p_u_l_a. E de bun simț.
mesaj adresat mie si lui Sofistikat, dupa ce i se mai spusese acelasi lucru intr-o postare anterioara.
[...]
Eu inteleg ca sunt pentru multi utilizatori un personaj antipatic, Sofistikat la randul ei idem, insa nu ne putem abtine sau ignora?! Cat de josnic sa fii ca om, barbat sa-i transmiti unei femei mizeriile astea?!  Folosesc notiunea de barbat, om -si nu cea de utilizator- pentru ca acesti indivizi au depasit cu mult granita internetului si a persoanei nevazute din spatele monitorului.
Cat poti fi de lipsit de orice urma de decenta si moralitate, respect, pentru a-i trasmite (public mai ales) aceste mojicii unei femei ?!!
[...]

Deci cretinul face automat legătura între suptul pulii și o josnicie. Aduceți sărurile, ce pula mea. Poate era o declarație de dragoste.

Cretini ca ăsta sunt în stare să bată un om bolnav mintal (avea CF un link, pun când găsesc) dar consideră un îndemn la suptul pulii o mare dizgrație și IMORALITATE socială.

Așa că, dragă pula proastă, dacă citești aceste rânduri:

SUGI PULA.

Eu nu mai am răbdare cu cretini. Vă doresc infertilitate.

Tuesday, October 16, 2012

Thursday, September 27, 2012

Cum nu se folosește fixatorul

Adică small tips din experiența personală.

Dacâ desfaci sticla de fixator, diluat sau nediluat și pute mai nasol decât era nou, nu-l folosi. Repet, dacă nu-l poți mirosi patru secunde NU-L FOLOSI.

Dacă totuși ești cretin și-l folosești, NU fă asta dacă nu ai fixator proaspăt de rezervă.

Altfel, riști să rămâi cu filmu fixat prost în tank fără idee de unde te vei căca fixator repede.